Cand o spune ea

     Mâine , începând cu ora 12.01 ești pe cale să iți scrii prima pagina din cele 366 de pagini albe.      A fost greu până acum nu?  Ai pătat paginile cu lacrimi, greșeli , dezamăgiri, oameni pe care i-ai pictat atât de frumos acolo și care n-au fost în stare nici măcar să-ți rupă pagina aia, au rămas acolo fără viată , fără prezentă, fără atingeri, au rămas că niște stampile negre, ce cândva iți înfrumusețau pagina, viată. Dar ai trecut peste. Acum... Nu te mai gândi la ceea ce ai de făcut și începe să faci ceea ce gândești. Este timpul să-ți trăiești viata si să arați cine ești, să demonstrezi că poți mai mult decât ai fost în stare să scrii până acum pe paginile tale. Ridică-te, țipă, revolta-te, evită oamenii cu stampile negre, spune-le NU!        Scrie despre tine, despre ceea ce vrei să devii, scrie ce vrei să faci și fa ce scrii. Lasă oamenii. Tu ești protagonstul și tot odată și antagonistul din cartea ta. Acțiunea trebuie să se invarta în jurul tău nu a celorlalți. Ui

-Uita-te înăuntrul fiecaruia, ce vezi? -Limitare, obisnuinta, rutina, dorinta de a fi cineva si de multe ori de a fi cine nu sunt, dorinta de a se evidentia, de a capta atentia celorlalti... -Te fustreaza asta? de ce? -pentru ca acestea faceau parte si din mine candva -si nu le mai ai? -Nu, insa...vezi tu dorintele astea erau usor de carat, de realizat. Acum insa au disparut si au fost inlocuite cu altele, mult mai grele de dus. -Uita-te inauntrul tau, ce vezi? -Singuratate, agonie, inadaptare, durere, complicatie, compexitate, diferente intre ceea ce sunt si ceea ce arat, realităţi văzute altfel, doza inexplicabila de adrenalina. -Ti-e greu sa le duci? -Da... -Si-a dat seama cineva pana acum de asta? -Nu cred.- -Atunci esti buna la asta!

Sunt fericită  Cand ploua si n-am umbrelă Cand beau bere sau vin si mă îmbăt Cand ma ingras si nu îmi pasa Cand mănînc orice îmi place Cand fac dragoste cu omul pe care il iubesc Cand vorbesc tot ce imi trece prin minte fără sa-mi fie teamă sau jenă de ce o sa zică alţii Cand fac orice simt si orice imi trece prin minte fără sa ma gandesc la consecinte. Cand trec luni de zile si nu ma dau nici măcar cu rimel Cand nu-mi pasa de restricţiile impuse unei fete\femei ce tin cont de decentă, moralitatea de cine ? de societate...NU!  Eu îmi creez limite în acţiunile pe care le savarsesc , nu-mi spui tu mie, societatea, ca asa nu-i bine, "nu e corect ce faci , nu e moral"...Eu decid ce e moral si decent pentru mine, nu voi pentru mine, pentru ca mie nu-mi pasa de păreri, de judecăţi...mie îmi pasa de mine si cum mă simt eu după...dacă mă voi simţi rău atunci mi-am încălcat limita impusă de MINE! si voi suporta reproşurile pe care le accept numai din partea mea! Reproşurile

Vezi fantomele Mergand pe strada în chipuri de lut  Sculptate de meşteri mai mult sau mai puţin pricepuţi  Ce-ti fura dorinţa de a fi prea mult Dar într-o zi vei găsi  pe cineva  Sculptat din acelaşi lut ca al tău Curat, fără adaos, simplu Si atunci... Nu-ti va mai fi frica sa fii prea mult Ci atunci îţi va fi frica sa nu fii destul.

Chiar daca nu i-ai rostit numele de mult timp si ai închis-o intr-un cufar al amintirilor, n-o vei uita niciodată chiar dacă a plecat.  Iti vei aminti mereu de ambiţiile ei, de naivitatea ei de copil ce aspiră sa devină de nedoborat. Îţi vei aminti mereu ca ea a fost singura acolo cand nimeni nu mai era, cand toţi te lasau la greu. Iti vei aminti mereu cat de fericit erai langa ea si vei cauta fericirea aceia disperat, orbeşte, o vei cauta pe ea, ii vei cauta ochii pe strada, in vise, in ganduri, in altele. Ceea ce nu vei cauta vreodata sunt locurile in care stateati zi de zi , in frig , in ploaie, pentru ca-ti vei aminti mereu ca ti-ai oferit sufletul si te vei arunca in bratele oricui cersind un gram din cat iti oferea ea...si va fi in zadar, pentru ca nimeni nu ti-l va mai aduce inapoi oricat te-ai amagi. Iti vei aminti mereu de promisiuni, de cuvinte, de planuri, pacat ca erau doar amagiri din partea ta. Ce sa-ti fac daca ai fost prea las sa-i recunosti ca-i poti oferi

                                                            Cine sunt?-intrebare fara raspuns. Sunt fericita?-intrebare fara raspuns. Cine are cheia  fericirii mele? Cine a furat-o de la mine? Unde sunt in momentul asta si ce fac? As vrea sa-mi creez o cheie a unei usi pe care scrie " Deschide-o, aici sufletul tau traieste" Aici, unde pot face ce nebunie vreau si sa nu ma coste nimic. Nici timp , nici bani , nici nimic. De ce mi-e frica de oameni, de privirile lor? Pentru ca asta stiu oamenii sa faca , sa judece, sa critice , sa rada de tine...cand tot ce ar trebui sa faca  e " sa nu te vada". Existe 3 tipuri de persoane. -cei care te iubesc, plac, apreciaza. -cei care te urasc, displac, dezagreaza. -celor care pur si simplu le esti indiferenta. Si nu stiu de ce mereu mi-au placut PERSOANELE din a traia categorie. Care pur si simplu traiesc pentru ei nu pentru altii. Eu fac parte din categoria asta. Sunt multe intrabari fara raspuns sau pur si simp

M-aş arunca in gol, Sa simt cum aerul curat imi umple plamanii, Sa simt cum razele imi strapung corpul topind solzii de gheata imprimati adanc in epiderma cenusie si rece. M-as intinde pe iarba rece si umeda ore in sir. M-as desprinde de tot deschizand o lume a mea...numai a mea...si ce lume...! Unde apusurile sunt sangeroase Unde exista iarba vesnic verde si moale Unde pasarile zbor neobosite pe cer Unde nu exista sentimente de invidie, ura, si simtul proprietatii. Unde femeile sunt libere si egale si goale...de prejudecati, reguli si interdictii. Unde alcoolul curge din robinete. Unde zbor visele, dornice sa le prinzi. Unde cand dormi ti se aseaza stelele sub gene ducandu-te departe, sa vezi lumea asa cum o vad ele. Probabil m-as ruga de stele sa ma lase acolo, sa am timp sa desfac toate atrocitatile lumii lor , a celorlalti nedesprinsi inca...unde... Unde soarele arde cu putere topind ghetarii si uscand pamantul. Unde in aer nu mai respiri oxigen, dioxid de carbon si

Dragostea nu inseamna trandafirii rosii chiar daca sunt denumiti "simbolul dragostei", si ma intreb de ce?... Dragostea nu inseamna cine romantice cu lumanari aprinse si vin rosu. Dragostea nu se masoara in cantitatea de " te iubesc" pe care o zici zi de zi. Dragostea nu inseamna verificari in telefon, in mesaje, poze , chat etc...asta dovedeste ca tu ai o problema, ca tu cea care verifici, defapt, ascunzi ceva. Dragoste nu inseamna sa fiti inseparabili ci sa fiti separati si sa nu se schimbe nimic!

Eu cred in baietii cu ochii tristi si zambete moi. Eu cred in fetele care rad in hohote in ploaie si isi saruta iubitul ca si cum ar face-o pentru prima data. Eu cred in oamenii a caror piele nu se simte nicaieri acasa, astfel incat isi creeaza un " acasa" peste tot unde talpa pantofului a calcat. Eu cred ca nu stiu ce inseamna cuvantul " apartine". Eu cred in noi. Eu cred in acele intalniri cu oameni gresiti. Eu cred in mainile celor care fura o floare si o daruiesc mai mult decat cred in mainile celor care au plantat-o. Eu cred ca uneori inimile noastre sunt prea mari pentru corpul nostru si le place sa se loveasca unele de altele. Eu cred ca dragostea nu este ceea ce credem. Eu cred in nimic. Eu cred.