Un EL neprezent
Am cules din el cele mai frumoase valori pe care nu credeam vreodată că le voi atinge şi totuşi ele au crescut odată cu iubirea mea pentru el...şi despre asta este vorba, în urmă unei iubiri, fie ele scurte sau lungi să rămâi cu un bagaj imens de amintiri , trăiri şi mai ales...schimbarea pe care ţi-o provoacă o astfel de poveste. Să ajungi într-un punct în care realizezi că faci şi eşti exact ceea ce tu cândva te opuneai sau nu credeai vreodată că vei fi...Mă încăpăţânăm cu înverşunare să cred că este mai bun decât mine, mai deştept decât mine, mai puternic decât mine, mai sus decât mine, eu, egoistă, duceam o competiţie şi nu cu EL , ci cu mine. Eram ghidată de orgoliu, duceam o lupta împreună împotriva iubirii mele şi simţeam că pierd, şi nu competiţia, ci pe el. Tot ce trebuia sa fac era să accept că am lângă mine pe cel mai bun, cel mai puternic, cel mai deştept , şi să-l iubesc, atât. Orgoliul , acea latura prostească care te orbeşte, care te individualizează, deşi credeam