Chiar daca nu i-ai rostit numele de mult timp si ai închis-o intr-un cufar al amintirilor, n-o vei uita niciodată chiar dacă a plecat. Iti vei aminti mereu de ambiţiile ei, de naivitatea ei de copil ce aspiră sa devină de nedoborat. Îţi vei aminti mereu ca ea a fost singura acolo cand nimeni nu mai era, cand toţi te lasau la greu. Iti vei aminti mereu cat de fericit erai langa ea si vei cauta fericirea aceia disperat, orbeşte, o vei cauta pe ea, ii vei cauta ochii pe strada, in vise, in ganduri, in altele. Ceea ce nu vei cauta vreodata sunt locurile in care stateati zi de zi , in frig , in ploaie, pentru ca-ti vei aminti mereu ca ti-ai oferit sufletul si te vei arunca in bratele oricui cersind un gram din cat iti oferea ea...si va fi in zadar, pentru ca nimeni nu ti-l va mai aduce inapoi oricat te-ai amagi. Iti vei aminti mereu de promisiuni, de cuvinte, de planuri, pacat ca erau doar amagiri din partea ta. Ce sa-ti fac daca ai fost prea las sa-i recunosti ca-i poti oferi