Unde viaţa începe şi dragostea nu se termină niciodată
Familia, cu toţii o considerăm infinită, nelimitată, necondiţionată, veşnică...nemuritoare şi trăim în iluzia asta până când timpul efemer al vieţii se scurge prin faţă noastră neputinciosi fiind să-l oprim. Să-l oprim atunci când suntem înconjuraţi de ei, de părinţii noştri , de cei cărora le datorăm întreaga noastră viaţă, preţioasa noastră viaţă. Datorită lor mergem, vorbim, gândim, iubim. Datorită lor, datorită vocii , mâinilor , sufletului şi prezenţei lor necondiţionate lângă noi. Ce e fericirea? IUBIRE, da! iubirea este pentru mine sinonimul fericirii, iar fericirea necondiţionată o găseşti în sânul familiei. O găseşti în fiecare dimineaţă când auzi vocea mamei tale când te cheamă la masă , o găseşti în vocea tatălui tău comentând ştirile, în ochii trişti ai bunicilor tăi atunci când realizează cum timpul fuge, în glumele ironice a fraţilor tăi...aici o găseşti! Ne iluzionăm cu gândul că vor fi mereu acolo când te întorci, că prezenţa lor e nelimitată. Dar ne înşelăm...