Sunt doar senzaţii
Încerci să te schimbi, Îţi ţii gură închisă deşi vocile din jurul tău răsună ca un ecou repetat şi şoptit Că picăturile de ploaie scurse pe o bucată de tablă ruginită şi abandonată în colţul casei E zgomot Îţi ţii ochii între-deschişi De parcă nu te-ar lasă să o priveşti O faci totuşi , ţi-e frică de nonculori E lumina oarbă şi slabă a unui neon vechi Ce pâlpâie în derizoriu pe tavanul afumat. Eşti confuz Nu ştii dacă vrei să se stingă de tot sau să stea veşnic aprinse frânturi de lumina zbuciumate Îţi astupi urechile peste vacarmul unei linişti totale ce-ţi surdină în timpane invadandu-ţi creierul cu influxuri nervoase Nu vrei să mai auzi liniştea. Te doare În bătaia luminii ce se revarsă peste noptieră, Vezi o scumiera peste care se aseaza un munte de chiştoace Aprinzi o ţigară O sudezi. Apoi alta şi alta până ce senzaţia de greutate îţi învăluie plămânii Ai scăpat de senzaţia de gol Dar fumul te strânge , te sufocă S-a stins Neonul s-a stins urma