Nu suport realitatea de aceea traiesc in lumea mea.
M-aş arunca in gol, Sa simt cum aerul curat imi umple plamanii, Sa simt cum razele imi strapung corpul topind solzii de gheata imprimati adanc in epiderma cenusie si rece. M-as intinde pe iarba rece si umeda ore in sir. M-as desprinde de tot deschizand o lume a mea...numai a mea...si ce lume...! Unde apusurile sunt sangeroase Unde exista iarba vesnic verde si moale Unde pasarile zbor neobosite pe cer Unde nu exista sentimente de invidie, ura, si simtul proprietatii. Unde femeile sunt libere si egale si goale...de prejudecati, reguli si interdictii. Unde alcoolul curge din robinete. Unde zbor visele, dornice sa le prinzi. Unde cand dormi ti se aseaza stelele sub gene ducandu-te departe, sa vezi lumea asa cum o vad ele. Probabil m-as ruga de stele sa ma lase acolo, sa am timp sa desfac toate atrocitatile lumii lor , a celorlalti nedesprinsi inca...unde... Unde soarele arde cu putere topind ghetarii si uscand pamantul. Unde in aer nu mai respiri oxigen, dioxid de carbon si