Cand o spune ea

"Să mă ierţi,iubito! Să mă ierţi că te-am ţinut prea mult în braţe în momentele când îţi era greu, Să mă ierţi că  n-am ştiut să-ţi fac masaj însă nu mă pricep foarte bine, dar voi învaţa. Să mă ierţi că am luptat singur pentru relaţia asta, Să mă ierţi că te-am lăsat să mă minţi, Să mă ierţi,de fapt, că te-am lăsat să te minţi, Să mă ierţi că m-am simţit prost când mi-ai spus că n-am încredere în tine, Să mă ierţi că ţi-am dat dreptate în orice moment din prea mare drag pentru tine chiar dacă sinele îmi strigă altceva în piept. Să mă ierţi că am fost naiv şi am crezut că eşti sinceră, demnă, cinstită şi ai curajul să-ţi recunoasti minciunile. Şi din păcate mi s-a dovedit contrariul. Să mă ierţi,că am avut reproşuri la adresa ta , Să mă ierţi că am îndrăznit să-ţi deschid ochii, Să mă ierţi că am încercat să te fac o persoană mai bună, Să mă ierţi că am avut lucruri de spus. Până la urmă, ce dracului relaţie e aia,între doi oameni care-şi expun nemulţumirile ?  Să

Degeaba dialogul dintre noi,îl simt fals şi miroase a paranoia dată de singurătatea asta vorbită-n doi. Am început să consider că este mult mai bine să nu-ţi mai cer răspunsuri pentru a nu dezvălui şi mai mult din slăbiciunile mele.  Şi atunci pentru că am nevoie de răspunsuri despre tine, mi le dau tot eu, eronate şi greşite spui tu sec.  Ce fac apoi?  Mă cert cu mine, mă urc pe munţi grăbită, nervoasă, vorbind cu mine către mine, făcând ce nu-mi place, uit tot şi urc , urc din dorinţa de a te înţelege şi pricepe cât mai bine.  Dar urc munţii ăştia de una singură şi nu văd vârful unde trebuie să ajung , şi urc şi urc şi visez că atunci când voi ajunge mă voi odihni în braţele tale.  Dar... deschid ochii şi mă uit în jur.  Nu este niciun munte de urcat , nu te văd nici pe ţine.  Mă văd doar pe mine şi nu-mi place deloc cum arăt.  Cine sunt eu? De ce mă mişc pe aici şi ce caut eu?  Îmi revin , mă întorc la mine, aproape de mine.  Sunt a mea şi aşa voi rămâne.