Cand o spune ea

N-as vrea sa raman singura in bezna prea mult, desi sunt. N-as vrea sa pleci, desi te alung. N-as vrea sa stii totul, desi nu-ti ascund nimic. N-as vrea sa ramai daca simti ca nu-s eu "aleasa", desi mi s-ar rupe inima daca ai pleca. As vrea insa...as vrea sa fii puternic. Puternic pentru a-mi înţelege visele. De ce nu crezi? doar pentru ca nu-s făcute din materie, doar pentru ca nu sunt palpabile? Visele sunt reale, doar ca ele sunt făcute din imagini, puncte de vedere, amintiri, jocuri de cuvinte si sperante. As vrea sa fii acea persoana care mă face sa trăiesc , nu doar sa exist. As vrea sa nu-mi dai drumul pentru ceva real.  Eu îţi voi aduce sentimentul de a trai în timp ce realitatea îţi va oferi doar o existentă.  Vrei sa ştii cum te voi face sa trăieşti? De fapt cum ne vom face sa trăim fiecare prin ochii celuilalt? Fii prezent acolo, si încarcă-te cu doze mari de nebunie, curaj si dragoste ca sa poti face fata unei astfel de aventuri, aventura ce va dura

Tac în propria tăcere si mă gandesc unde sa mai caut bucata de puzzle ce refuză sa se potriveasca fără ca tu sa ştii, desigur. Ti-am pus o manta pe ochi în ceea ce priveşte partea neplăcută din care sunt constituită si probabil o s-o pun, cat ochii mei îi vor privi pe ai tai. Nu sunt facuta din bucati de aur si platina, nu am smaralde si nici nu stralucesc sub luna. Nu zambesc întotdeauna si n-am forme bine sculptate si voluptoase. Nu meriti sa fii ranit de mine doar prin simplul fapt ca ma simt neinteleasa, nu e vina ta ca nu reusesc sa ma cunosc asa cum mi-as dori, nu e vina ta ca atitudinea mea haotica e intr-o continua balansare. Prezenta ta îmi aduce echilibrul de care am nevoie, mă aşează , mă aduce la normalitate si îmi aduce zambetul pe care nu îl am niciodată în absenţa ta, si credeam ca odată cu plecarea ta va persista. Insa, odata ce pleci,  prezenta ta se transforma în pulbere de parfum pe gîtul meu si am amprentele degetelor tale pe pielea mea. Deodată mă rătăces