Cand o spune ea

La prima vedere ea arată atât de fericită. La prima vedere ea arată uimitor de recunoscut datorită stării ei de bine. Dar, la prima vedere tu nu vei şti niciodată că ea este un proscris. Tu nu vei şti niciodată că ea nu se poate opri din gândit. Tu nu vei şti niciodată câte lacrimi a ascuns de ochii altora. Tu nu vei şti niciodată cât de rupt este sufletul ei , precum un pahar fărâmitat. Gândeşte-te! Ai văzut vreodată zâmbete care ajung în ochii ei? Ai simţit vreodată căldură ei? Sau doar material rece ce-i acoperă sinele? Vei şti vreodată ce este un proscris? E un proscris pentru că e diferită. E un proscris pentru că se împinge pe ea pentru a fi acceptată. E un proscris pentru că e o piesă de puzzle ce nu se potriveşte nicăieri. Dar a obosit. A obosit să fie insuficientă. A obosit să vadă oameni care pot fi fericiţi fără ea. A obosit de faptul că existenţa ei este o fraudă. A obosit să gândească atât de mult şi să simtă atât de puţin. A obosit să fie singură chiar

Mă îmbrac citeodată doar în mine, fără alte nevoi de amîndoi. Mă-mbrac cîteodată în singuratate si mi-o vorbesc în dialog cu tine,  fara sa te am in preajma. Ciudat nu? Dar chiar am nopţi din astea cînd mă retrag cu totul in monolog vorbit intr-o conversatia închipuită. Eu întreb,  eu nasc întrebări,  eu răspund la ele ,  explicandu-mi tot mie una alta.  Tu nu eşti.