Un EL neprezent

Am cules din el cele mai frumoase valori pe care nu credeam vreodată că le voi atinge şi totuşi ele au crescut odată cu iubirea mea pentru el...şi despre asta este vorba, în urmă unei iubiri, fie ele scurte sau lungi să rămâi cu un bagaj imens de amintiri , trăiri şi mai ales...schimbarea pe care ţi-o provoacă o astfel de poveste. Să ajungi într-un punct în care realizezi că faci şi eşti exact ceea ce tu cândva te opuneai sau nu credeai vreodată că vei fi...Mă încăpăţânăm cu înverşunare să cred că este mai bun decât mine, mai deştept decât mine, mai puternic decât mine, mai sus decât mine, eu, egoistă, duceam o competiţie şi nu cu EL, ci cu mine. Eram ghidată de orgoliu, duceam o lupta împreună împotriva iubirii mele şi simţeam că pierd, şi nu competiţia, ci pe el.  Tot ce trebuia sa fac era să accept că am lângă mine pe cel mai bun, cel mai puternic, cel mai deştept , şi să-l iubesc, atât.

Orgoliul, acea latura prostească care te orbeşte, care te individualizează, deşi credeam că dacă îl deţii în doze cât mai mari te fereşte de suferinţă şi dezamăgiri, ajungi să suferi de singurătatea pe care ţi-o creează.

Cineva mi-a spus că eu nu sunt îndrăgostită, pentru că o femeie îndrăgostită e tot timpul frumoasă, străluceşte, zâmbeşte, visează.

Sunt.

...dar sunt altfel de cum se vede.

Sunt fericită când îl ţin în braţe pe EL , radiez atunci când EL îmi spune că sunt frumoasă, strălucesc atunci când EL mă analizează din cap până în picoare, privirea lui devenind un reflector, zâmbesc atunci când îi văd zâmbetul ăla perfect şi închid ochii atunci când el îmi vorbeşte de noi, şi visez , şi o fac mult, dar o fac numai pe pieptul lui, pentru că doar atunci simt forţa de a le transformă în momente, în lucruri palpabile...in trairi.

Da, am iubit din totdeauna un EL neprezent , îl iubesc neprezent cum este, şi îl voi iubi neprezent, tăcut, nezambind, nevisand, nestralucind...

Dar nimic nu este mai preţioasă decât prezenţa lui, doar atunci pot fi eu, şi dacă orele în care a fi eu sunt numărate pe degete, atunci pot spune că fericirea şi strălucirea mea se află în cele mai intense şi preţioase ore pe care le trăiesc cum nimeni nu le trăieşte în ani, sau zeci de ani.

Asta e EL , un neprezent dar totul, clipă mea de fericire.