Un vis despre doi.

Îmi fac un ceai, îmi pun căştile în urechi şi iau la rând toate melodiile Lanei del Ray, mă bag în pat şi închid ochii, visătoare. Sunt o persoană destul de idealista spre ghinionul meu, deoarece realitatea îmi redă doar iluzii ce preumblă în desfrâu prin lăuntrul meu. Însă am un vis neatins de realitate sau cel puţin pe care l-am aparat cu cele mai mari forţe pentru a rămâne pur, intact, neschimbat la fel şi sentimentul pe care îl am pentru el, ceea ce descrie perfect un obiect vechi dar cu valoare colosală scos la licitaţie şi vândut cu sute de mii de euro.

Aşa e sentimentul meu pentru el, cu cât are o poveste îndelungată in spate, cu atât devine de nepreţuit şi de nelasat. Sunt aici împreună cu o colecţie întreagă de amintiri despre ţine, despre noi, aici, acolo, oriunde. Împreună cu tine e o lume mai întregită, mai colorată, mai periculoasă, mai alunecoasă, mai frumoasă, mai murdară, e o lume creată de mine pentru noi şi numai pentru noi.

Nu e lume plină de inimioare, unde cupidon dansează în zbor, ci e o lume reală, şi ştim modul dureros in care realitatea loveste. O lume în care mâinile noastre împreunate formează ziduri de apărare, o lume în care zâmbetul fiecăruia dintre noi ne droghează, o lume în care ne manipulăm unul pe altul în idei, în concepte, în gândire, şi dacă toate acestea ar însemna o lupta în continuu, aş face-o dacă aş şti că am sfârşi amândoi epuizaţi sub cearfasuri.